Importanța organizațiilor de binefacere

Să nu vă speriați de un atât de pompos titlu! Nu vom încerca să adăugăm tonelor de cărți, articole, postări, rapoarte, reportaje, anchete, etc. ce argumentează acest subiect. S-a spus tot ce era de spus probabil. Fie pentru, fie contra. Doar acest gând aș vrea să vi-l propun:

Organizațiile de binefacere nu trebuie să determine dependența beneficiarilor de serviciile sociale pe care aceștia le primesc!

Deși evident, acest principiu poate ușor scăpa filtrului auto-evaluării oricărei organizații. De ce? Pentru că rutina asistării sociale ne atrage într-un mecanism repetitiv prin care continuăm să oferim aceleași servicii pe care dintotdeauna le-am oferit, de-altfel devenim și tot mai buni, mai profesioniști în acest sens, de obicei acelorași persoane, pentru ca cel mai adesea să obținem aceleași rezultate. Pe care nu le comentăm acum.

Mai degrabă, trebuie să determinăm, atunci când este posibil, un soi de ambiție care să devină motor de acțiune și care să producă independența celui asistat, la un moment dat. Principalul obiectiv ar trebui să fie motivarea beneficiarului în a deveni cea mai bună versiune a sa, prin ajutorul pe care noi îl oferim.

Evident că acest progres nu poate fi același în toate situațiile. Probleme sociale sunt desigur de foarte multe feluri și nu întotdeauna doar voința ar putea fi suficientă pentru rezolvarea în totalitate a acestora… Dar, unde se poate, dependența ar trebui înlocuită cu dorința și determinarea pentru autonomie personală și progres pentru viitor. Acesta ar trebui să fie rolul oricărei organizații de caritate!

Lasă un comentariu