Prieteni de peste hotare implicați în proiectele Smiles

În proiectele pe care le avem în desfășurare în județul Bihor și, mai nou, în județul Arad, la Dezna, ne vin de-a lungul anului prieteni din alte țări. Aceștia ne susțin și ne vizitează fie de ani de zile, fie pentru prima dată, îndemnați de experiențele trăite de prietenii lor, dar și de dorința acestora de a-L sluji pe Dumnezeu, apropiindu-se de semenii lor aflați într-o situație mai puțin fericită.

Când spunem „de peste hotare” ne gândim poate, la țări mai apropiate sau mai îndepărtate și ne-ar veni greu să credem că printre aceste țări ar fi și S.U.A. Iată, însă că, în săptămâna care a trecut am avut un grup venit tocmai de peste ocean. Ca mai toate grupurile ce ne vizitează, aceștia nu s-au limitat în a ajuta financiar centrele noastre ci s-au implicat și fizic în ceea ce a fost nevoie. Astfel, cu ajutorul lor am putut avea un nou șopron de lemne, mult mai rezistent la Centrul de zi din Gepiu.

Săpatul gropilor pentru stâlpii de susținere, prin care, glumeau ei, „ne saluta poporul chinez” – la cât de adânci erau – a fost primul pas după pregătirea locului unde avea să fie construit șopronul. Între timp, câțiva din ei au vopsit ceea ce urma să devină structura metalică pentru prinderea tablei zincate.

Au fost două zile în care fiecare a contribuit cu ceva pentru ca în final să putem spune că lemnele pentru încălzirea pe timpul iernii au acum un loc nou, ferit de intemperii.

Desigur, când spunem Smiles, vorbim și de zâmbete, iar acestea nu pot fi decât pe fețele celor care sunt beneficiarii căldurii date de lemnele de foc despre care scriam mai devreme, dar și a căldurii sufletești a colegilor care se gândesc la tot felul de activități distractive dar și utile pentru copiii, tinerii sau adulții din centrele Smiles.

Zâmbetele mai vin și de la o simplă poză alături de cei ce sunt veniți de undeva de departe, cum sunt percepuți de copiii sau familiile care îi primesc cu brațele larg deschise în casele lor. Uneori o fac doar pentru un pachet cu alimente, alteori pentru că e cineva venit de la mii de kilometri și e dispus ca sub acoperișul casei lui să facă și o rugăciune sau pur și simplu pentru că e vorba de ospitalitatea lor învățată de la cei apropiați.

Revenind la Centrul de zi din Gepiu, zilele trecute, pe lângă munca de afară la noul șopron prietenii noștri de peste hotare au putut crea, alături de copii, câte o poveste din plastilină, dar au putut să se și joace diverse jocuri interesante, cum ar fi căutatul a 70 de nasturi ascunși bine prin centru sau jocul „Nimerește pălăria cu trei cărți de joc”.

Poveștile inventate de copii au dezvăluit puțin influența taberei de la Dezna, dar și influența vieții de zi cu zi asupra lor. Astfel am avut o poveste despre Arca lui Noe, alta despre Isus și ucenicii pescari, dar și Grădina cu fructe și legume sau Castelul și Olaf.

După toate cele despre care am scris, putem spune că a fost un timp binecuvântat, petrecut cu oameni dragi, a căror implicare o apreciem și pentru care suntem mulțumitori lor dar și Lui Dumnezeu.