Buchet de ziua mamei, pentru un tătic special

Ieri a fost ziua de Râpa. Ce înseamnă asta? E ziua în care mergem la comunitatea de rromi, unde avem un program regulat cu copiii familiilor de acolo, în biserică. Programul nostru conține învățături biblice, învățături de cultură generală, jocuri, craft-uri, precum și alte momente speciale, din când în când. Un astfel de moment și joi, când le-am sărbătorit pe mamele, femeile și fetele din comunitate.

Astfel, în mod deosebit, ieri am pregătit un buchet de flori pentru mămici, la timpul de lucru manual. Urma să invităm mămicile în sală, când unii dintre copii au început să strige: „Doamna, dar Maia nu are mămică!”

Maia e una din fetițele scumpe și cuminți, care e mereu foarte atentă și implicată la orice activitate facem, participă cu bucurie și zâmbet de fiecare dată. Din nefericire, a fost părăsită de mama ei, în urmă cu câțiva ani, fiind de atunci crescută doar de tata, care i-a fost și mamă și tată, cum s-a priceput… Om fără școală, fără educație, dar care își prețuiește și iubește fetița nespus: el îi gătește, el îi spală hainele, el îi cumpără când are nevoie de ceva.

M-am întors către Maia. În timp ce colega mea Sidonia încerca să schimbe atmosfera, să mute atenția copiilor de la această dureroasă observație, eu mă uitam în ochii fetiței și am văzut o licărire de speranță, de lumină și bucurie… N-aș fi vrut deloc să-i frâng entuziasmul cu care, de la început, și-a pregătit buchețelul de flori, ea nici nu se gândise că nu are o mamă căreia să i-l dea… Așa că am întreabat-o: „Maia, vrei să îl chemi pe tati?” iar ea mi-a răspuns cu un zâmbet și ochii sclipind: „Da!” „Atunci, du-te și cheamă-l!”, i-am zis. Într-o clipă s-a ridicat de pe scăunel și a alergat după tatăl ei, stiind că acum e una dintre puținele ocazii când să îi arate și lui, în public, cât de mult apreciază ce face el pentru ea și cât îl iubește pentru asta!

Au venit mamele, a venit și tăticul. Le-am cântat cu toții „La mulți ani” și le-am spus apoi că ieri, fiind o zi specială pentru mame, am vrut și noi să le arătăm aprecierea pe care le-o purtăm. Copiii le-au pregătit un buchețel de flori, făcut de ei. Apoi am adăugat: „…și pentru un tătic special!”

Da, apreciere pentru mame, dar și pentru tați… În acest caz, un tătic care este și tată și mamă, care își sprijină fetița să meargă la școală înainte, are grijă de ea, cum știe el. Sunt mulți părinți în lume care își părăsesc copiii, mame și tați deopotrivă. Și iată aici, într-o comunitate de rromi, fără educație și cu multe necazuri, întâlnim un tată care a ales altceva, a ales să își crească fetița de unul singur, nefiindu-i greu să spele hainele cu mâna, să gătească, să facă totul pentru fetița lui!

Si așa, după ce le-au fost dăruite buchetele cu flori, au primit și mamele și tăticul, câte o cutie de ciocolată, un mic cadou de mulțumire. Astfel, a fost o zi minunată la Râpa, pe care de altfel am încheiat-o cu o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu, cel mai bun tată dintre toți!

O cântare bine-cunoscută spune: „Aceasta e ziua Domnului / Veseli să fim să ne bucurăm!” Cu adevărat a fost așa, o zi pe care Dumnezeu a făcut-o pentru comunitatea din Râpa; și fiecare ne-am bucurat și ne-am veselit în ea foarte mult!

Ioana Soporan,
Asistent social
Asociația Smiles